P8, strofele 69-78
SACRIPANTE înţelege, pentru o şi mai multă ruşine, cine era cavaleru în alb: o domniţă, fecioara BRADAMANTE. Acesta, fără cuvinte, urcă în şa pe o mîrţoagă, hai-hui prin pădure, iar Angelica pe crupa gloabei; dar iată că năpusteşte cu mult vacarm un roib, Angelica recunoscîndu-l pe Baiardo. O nouă pacoste pentru Sacripante: încercînd să-l încalece, se salvă cu mare efort de o pereche de lovituri de copită. Blînd, docil, calul de luptă, armăsarul Baiardo, s-a lăsat mîngîiat de ea, permiţîndu-i să fie încălecat. – Pe cînd umblau prin pădure, îl întîlnesc pe RINALDO furios. Cele două fîntîni contrare din Ardeni – ale iubirii şi urii – pricinuiesc astfel prefaceri în Angelica şi Rinaldo.
69
Regele Sacripante răspunde: „ – După cum vedeţi,
M-a învins, sunt pe jos, iar el e departe acum.
Şi fiindcă ştiu cine m-a îngenuncheat,
Fă cumva să-i ştiu şi numele.”
Şi i s-a răspuns: „ – Dacă tot mă-ntrebi,
Îţi voi spune fără să te menajez:
Trebuie să ştii că a crescut în şa
Cu mare nobleţe o fecioară blîndă.
70
Ea-i foarte curajoasă şi-i foarte, foarte frumoasă,
Nici numele-i celebru n-am să ţi-l ascund:
Bradamante e cea care te-a făcut fericit,
Să poţi cîştiga toată onoarea lumii”
Apoi, astea fiind spuse, în galop mînă calul,
Lăsîndu-l pe Sarazin încîntat de poveste,
Şi nu ştiu cum să spun şi ce făcea,
Spălîndu-şi faţa de ruşine cu flăcări.
71
Apoi, mult timp s-a gîndit la întîmplare,
În cazul său, cu cruzime, şi în zadar, în fine,
Dacă a găsit că bătaia pe care i-a tras-o o femeie
L-a pus pe gînduri, nu înseamnă mai puţină durere.
A fost urcat pe alt bidiviu, tăcut şi mut:
Şi fără un cuvînt, în linişte deplină.
Apoi Angelica s-a urcat în spate,
Rezervîndu-şi un loc mai liniştit
72
N-au mers bine vreo două mile
C-au fost potopiţi, jur-împrejur,
De-un zgomot mare, un vacarm, de se părea
Că pădurea se cutremura din rădăcini.
Şi puţin după aceea a apărut un cal mare,
Împodobit cu aur şi bogat decorat,
Sărind peste tufişuri şi pîraie, cu zgomot
Înfiorînd copacii, nestrunit de nimeni.
73
„ – Dacă ramurile încîlcite şi aerul pîclos
(a zis Domniţa) şi ochii mu mă înşală,
Baiardo e-armăsarul, care-n mijloc de codru,
Cu multă gălăgie ne închise calea.
Acesta-i sigur Baiardo, eu îl recunosc:
A!... Desigur! A priceput necazurile noastre! –
Un singur bidiviu pentru doi nu-i de ajuns,
De-aceea vine el – la timp - să ne ajute.
74
Circazianul descalecă şi se apropie de armăsar,
Cu gîndul de a pune mîna pe frîu.
Cu crupa-i dă armăsarul răspunsul,
Cît de curînd, rotit, ca un fulger.
Dar n-a fost chip să-şi împlnească planul:
Sărmanul Cavaler, dacă armăsarul l-ar fi lovit în plin!
Căci calul avea atîta putere în copite
Cît ar fi spulberat şi-un munte de metal.
75
Atunci se duse blînda Domniţă
C-o-nfăţişare smerită şi gesturi omeneşti,
Ca şi un stăpîn înconjurînd un cîine credincios,
Care vreo două-trei zile a fost plecat departe.
Baiardo, cu memorie bună, şi-a amintit-o,
Căci la Albracca l-a hrănit din mînă,
Pe vremea cînd l-a iubit atît de mult
Pe Rănaldo, pe-acel atît de crud şi-atît de ingrat.
76
Cu mîna stîngă preia conducerea,
Cu cealălaltă îi atinge şi-i simte gîtul şi pieptul:
Acest armăsar uimitor de inteligent,
Ei, ca un miel i se supune.
Înte timp, Sacripante profitînd de prilej:
Sare pe cal, îl srînge-ntre pinteni, să-l ţină aproape.
Domniţa lasă liber bidiviul, în timp ce acesta
Dă înapoi şi se uşurează de greutate, la jumătate.
77
Apoi, întorcîndu-şi ochii, mirată vede
Venind, zăngănind armele, un călător care devine uriaş.
Vine, vine, tot roşu de ciudă, de mînie şi de furie:
Ea-l recunoaşte, ştie că-i fiul Ducelui Amon.
Îl iubea mai mult decît viaţă şi toate dorinţele.
Ura şi fuga-i mai mare, ca un braţ de macara.
Mai înainte l-a urît de moarte –
Acum, ea îl iubeşte – cum schimbă Soarta rolurile!
78
Şi acest lucru a fost cauzat de două fîntîni
Care au efecte opuse, ca două licori,
Ambele în Ardeni, şi nu sunt departe:
Una umple inima de dorinţa rară de a iubi;
Cine bea din cealălaltă rămîne fără iubire,
I se schimbă-n gheaţă primele înflăcărări.
Rinaldo a băut din prima şi arde de iubire –
Angelica din cealălaltă şi-l urăşte şi fuge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu