ORLANDO NEBUNUL - CÎNTUL 28 - p.300

 

ORLANDO NEBUNUL - CÎNTUL 28

Urmare de la: 

REZUMAT (după versiunea franceză)

Hangiul povesteşte lui Rodomonte istoria lui Giocondo. Rodomonte, care a schimbat prima oară intenţia sa de a merge în Africa, oprindu-se într-o micuţă capelă, unde era abandonată sau sosită Isabelle împreună cu sihastru, ducînd rămăşiţele pămînteşti ale lui Zerbino. Păgînul vrea s-o întoarcă pe Isabelle de la hotărîrea pe care asceasta a luat-o de a se retrage din lume, nerăbdător de recunoştinţă sihastrului.

REZUMATUL - după Nicola ZINGARELLI - versiunea HOEPLI, 1959.

Se face pentru primele 8 strofe, apoi din 10 în 10 strofe - pe o pagină tipărită încap maxim 10 strofe, iar paginaţia corespunde ediţiei amintite.

p. 300, strofele 1-8

Constrîns să includă această poveste de la han, autorul nici nu consimte la tendinţe răuvoitoare, nici nu socoteşte să neglijeze a lăuda damele şi se scuză acestora, cu îndemnul de a sări unele versuri, ca peste o abatere de prisos. – Astolfo, Regele Longobarzilor, se mîndrea cu frumuseţea lui, ca fiind cea mai mare din regat; un curtean, Fausto, de fel din Roma, îi zise, într-o bună zi, că el avea un frate nu mai puţin frumos decît regele, ba chiar mai frumos şi el a trebuit să promită că-şi va aduce fratele în Pavia.

0

Damele bîrfite şi hangiul şi Rodomonte,

Despre nesfîrşit desfrîu şi prea puţină credinţă;

Şi cînd să meargă ridică fruntea

Regatului său, dar piciorul îl purtă aiurea.

Apoi Izabella, frumoasa, povesteşte

Despre speranţă, dragoste, laudă, suflet şi provocare la luptă.

Se opune un sihastru; şi regele Păgîn,

Dispreţ împotrivă-i cu arma în mînă.

1

Dame, şi voi care aveţi damele în mare preţuire,

Pentru Dumnezeu, nu aplecaţi urechea la această poveste,

La aceasta pe care hangiul o va spune în dispreţul,

Dezonoarea şi faima rea aşa cum vi se pregăteşte.

Cu toate că nici pată şi nici podoabă nu vă poate da

O limbă atît de ieftină; e o rămăşiţă dintr-un obicei vechi

Al unei părţi din popor mai ignorantă, cînd fiecare dojeneşte

Şi vorbeşte mult despre ceea ce înţelege mai puţin.

2

Lăsaţi acest cînt – dar şi fără el

Povestea mea se poate depăna nu mai puţin clară şi perfectă,

Punînd-o Turpino, eu am datoria să-l arăt la fel,

Nu prin rea voinţă şi nici din ciudă sau gelozie.

Căci vă iubesc, dincolo de ce limba mea v-a spus-o deja,

Dumneavoastră, care ştiţi că nu-s zgîrcit cu laudele, pentru a sărbători –

Pot să vă fac mii de probe – şi v-am demonstrat

Că eu sunt şi nu pot fi decît al Dumneavoastră pe deplin.

3

Să treacă, care vrea, peste trei-patru pagini, fără

Să-mi citească versurile; şi, totuşi, cine-i chiar şi puţin dispus,

Să citească povestea gazdei şi să nu-i dea prea multă crezare,

Ci doar atîta cîtă se dă unor închipuiri şi basme.

Dar, să revenim la spusa noastră – apoi să-i dăm ascultare,

Că bine el vede că-i pregătit cuvintelor sale

Şi-i deja aşezat în faţa lui cavalerul –

Astfel povestea şi-o începu hangiul.

4

„ – Astolşfo, Regele Lombarzilor, căruia

I-a lăsat frate-său, cel călugărit, regatul şi domnia,

Fu, în tinereţea lui, atît de frumos,

Că puţini îl egalau din acest criteriu,

De parcă, trudnic a fost pictat cu penelul

De Apelle sau Zeusi sau de către alt pictor, dac-ar fi existat, mai faimos,

Le-ar fi fost greu să picteze un chip aşa de perfect, cel mai frumos chip din lume –

Nu mai era altul mai frumos decît Regele - cel mai frumos om.

5

El nu preţuia atît de mult nici supremaţia

Gradului său peste numeroşii săi supuşi,

Nici pentru bogăţia sa - toţi ceilalţi fiindu-i net inferiori,

Nici că, dintre toţi regii vecini, el era cel mai puternic:

Ci pentru prestanţa şi frumuseţea sa.

Avea, în toată lumea, primul onor –

Bucuros de aceasta, fericit asculta numai laude,

Cînd i se aduceau, asculta cu multă plăcere acest subiect.

6

Dintre ceilalţi curteni ai săi avea pe unul mai drag,

Fausto Latini, un cavaler din Roma,

Cu care adesea gusta laudele despre,

Fie frumuseţea chipului său, fie fineţea mîinilor sale.

Şi, favoritul întrebîndu-şi într-o zi –

Dacă a mai văzut, pe-aproape sau mai departe,

Un alt om cu forme aşa de bine făcute –

La această întrebare află un răspuns neaşteptat:

7

„ – Recunosc (zise Fausto) că-n al doilea rînd cum

Văd că se vorbeşte şi-l aud pe fiecare

Că n-ai la frumuseţe rivali, puţini sunt în lume;

Şi aceşti rivali se împuţinează la unul singur:

Acesta, unul, este fratele meu, numit Giocondo;

Cu excepţia lui, sunt sigur, în consecinţă,

Că la frumuseţe pe drept tu-i întreci pe mulţi;

Dar frate-meu, nu numai că te egalează, dar te şi întrece.”

8

Regelui îi păru imposibil tot ce a auzit.

El, ridicatul în slăvi, i se sfîrşea coroana pe această temă

Şi n-avu cunoştinţă de altă dorinţă mai mare,

Decît să-l cunoască pe tînărul care îi era elogiat:

Fausto să facă bine să-l determine să vină

Pe frate-său, aici, la el, şi să-i promită cum au convenit;

Bineînţeles, că singur nu putea promite această venire –

Lucru nu fără dificultate – dar de raţiunea Regelui să-i spună.

Savin BADEA (traducere liberă)

Vezi continuarea la: