sâmbătă, 14 august 2010

ORLANDO NEBUNUL - CÎNTUL 1 - p.9

P9, strofele 79-81

ANGELICA tremură de frică şi-i cere lui Sacripante să se folosească de fugă – să fugă împreună; dar Sarazinul (maurul) s-ar fi luat iar la bătaie; Domniţa îl stimulă la bine, amintindu-i cum în Abracca nutrea apărarea ei în contra tătarului AGRICANE: RINALDO e cel care i-a recunoscut şi un înfricoşător duel nu putea lipsi.
79
Acea apă e-un amestec de otrăvuri secrete,
Care modifică ingrijirea din dragoste în ură –
De pildă, Domniţa pe care-a văzut-o Rinaldo,
Cu ochi senini subit întunecaţi.
Cu voce tremurătoare şi chip întristat,
L-a implorat pe Sacripante să nu-l ducă gîndul
Pe-acel războinic apropiat să nu-l aştepte,
Ci împreună să fugă-vînt, el şi ea.
80
„ – Prin urmare (zise Sarazinul), ai
Atît de puţină încredere în tine,
Să apreciez că-s inutil şi nu-s bun,
Măcar capabil, să te apăr împotriva lui?
În bătălia de la Albracca, ţii minte?, eram deja
Ieşit din minţi, şi-n noaptea aia am fost
Să vă urez de sănătate, singur şi gol,
În contra lui Agricane şi  a oştirii lui, scut vouă?”
81
Ea nu-i răspunde şi nu ştie ce să facă
Pentru că Rinaldo este atît de aproape de ea.
El, de departe pe Sarazin îl ameninţă,
Cînd îşi vede armăsarul şi-acesta-l cunoaşte,
Şi cînd recunoaşte chipul de înger
Care i-a incendiat inima cu iubire.
Dar urmarea, între aceşti doi superbi
Cavaleri, vreau în alt cînt să v-o păstrez.


Savin BADEA (traducere liberă) 
Vezi continuarea la: 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu